Prezentarea principalelor caracteristici geografice
Microregiunea Valea Mostiștei este situatã în regiunea de nord-vest a județului Cãlãrași, în imediata vecinãtate a județelor Ilfov la vest și Ialomița la nord, iar la sud Bulgaria. Microregiunea se aflã aproximativ la jumãtatea distanței între București si Cãlãrași, adicã cca. 50 de km, legãtura cu municipiul București putându-se realiza atât pe calea feratã București - Constanța și București - Oltenița pentru partea vesticã a teritoriului, iar traficul rutier pe Autostrada A2 București - Constanța și pe drumul național DN3 București - Cãlãrași și București - Oltenița. Teritoriul se învecineazã la nord cu localitãți aparținând județului Ialomița,iar la sud cu fluviul Dunãrea. La est sunt amplasate comunele Dragoș-Vodã, Lupșanu, Ulmul si Dorobanțul, iar la vest comunele Fundeni, Frumușani, Șoldanu, Luica, Curcani si Mitreni, precum si orașul Budești. Prin felul in care este dispus acesta dovedește coerenta teritoriala si omogenitatea, factori care faciliteazã procesul de dezvoltare ruralã in spiritul Pogramului LEADER.
Microregiunea Valea Mostiștei este situatã în plinã Câmpia a Bãrãganul Mostiștei (sau Bãrãganul Sudic), ce face parte din partea sudicã a Câmpiei Române. Relieful caracteristic este compus din Câmpia Mostiștei, Câmpia Lehliului și lunca Mostiștei (Câmpul Argovei), singurele neregularitãți reprezentându-le vãile terasate, așa numitele crovuri, precum și movilele. Câmpia Bãrãganul Mostiștei prezintã o întindere netedã, acoperitã cu un strat gros de loess (rocã sedimentarã de origine eolianã, alcãtuitã dintr-un praf fin, de culoare galben-brunã, prin care apa pãtrunde relativ ușor), efect al evoluției sale geologice îndelungate ca bazin de sedimentare. Relieful are aspect plan, rareori existând zone mai înalte.
Teritoriul microregiunii Valea Mostiștei aparține în totalitate sectorului cu climã continentalã, specific Câmpiei Române. Regimul climatic general este omogen în tot cuprinsul teritoriului ca urmare a uniformitãții reliefului de câmpie. El se caracterizeazã prin veri foarte calde, cu precipitații nu prea bogate, care cad mai ales sub forma de averse și prin ierni relativ reci, marcate uneori de viscole puternice. În ce privește media anualã a temperaturii, aceasta se situeazã în jurul valorii de +11oC. Media temperaturii aerului în luna cea mai caldã (iulie) este de + 23oC, în timp ce în cea mai rece lunã a anului (ianuarie), media este de +2oC. Precipitațiile atmosferice constituie un factor hotãrâtor al stãrii de vegetație a plantelor și a producției agricole. Anual se înregistreazã o cantitate de precipitații de cca. 503,6 mm. Umiditatea aerului, cu o medie anualã de 80%, are valori mai ridicate iarna ºi mai scãzute primãvara ºi vara. Dintre vânturile ce se resimt pe teritoriul microregiunii Valea Mostiștei, pot fi amintite: Crivatul austrul, baltaretul si suhoveiul. Dintre fenomenele atmosferice deosebite pot fi amintite: poleiul, chiciura, înghețul și depunerile de gheațã - în perioada de iarnã; pentru toamnã și primavarã: bruma (care prezintã condiții favorabile de formare încã din a doua parte a lunii septembrie și primavara pânã în luna mai). Factorii de climã specifici teritoriului sunt in acelasi timp si factori de risc determinanți care trebuie luați in considerație atunci cand se analizeazã fezbilitatea inițiativelor antreprenoriale din agricultura.
Din punct de vedere morfologic teritoriul este situat în Bãrãganul Sudic, consideratã cea mai importantã unitate morfologica a Câmpiei Române. Pãmântul constituie principala bogãție la care se raporteazã inițiativele antreprenoriale din acest teritoriu. Solurile sunt soluri zonale de stepã și au ca roci parentale loessul sau depozitele loessoide. Sunt bogate în humus, care atinge grosimi ce variazã între 60-80 cm. Fiind afânate, se lucreazã ușor, primesc și înmagazineazã cantitãți de aer și de apã suficientã pentru dezvoltarea plantelor. Condițiile favorabile de sol și relief explicã predominantul caracter cerealier al regiunii si influența acestora asupra domeniilor principale de activitate care se desfãșoarã in teritoriu.
Regimul hidrografic
Este reprezentat de râul Mostiºtea, râu autohton al Câmpiei Române, cu o suprafaþã totalã a bazinului hidrografic de peste 1700 km2. Lungimea totalã este de 98 km, iar panta medie este de 1%, ceea ce face ca apa provenitã din precipitaþii sau din stratul freatic sã stagneze sub formã de bãlþi, aceasta prin amenajãri având utilitate piscicolã ºi pentru irigaþii. De semnalat cã vãile Argova și Vânãta din Câmpul Argovei (ca și afluenții lor Cucuveanu și Milotina) sunt barate cu diguri, formând salbe de lacuri. Întregul bazin al Mostiștei are peste 100 de iazuri realizate prin mici baraje. Existenta râului Mostiștea si a bazinului sau hidrografic pe care se pliazã microregiunea Valea Mostiștei constituie un element de identitate si de coerenta teritoriala cu puternice influențe pozitive patrimoniale din zestrea capitalului endogen regional. Cele 4 situri Natura 2000 aferente teritoriului cumuleazã o suprafațã totala de 128,95 km2.
Conform încadrãrii biogeografice, teritoriul Valea Mostiștei, se situeazã în regiunea de stepã. Flora și fauna sunt caracteristice zonelor de stepã și silvostepã, fiind direct influențate de starea factorilor de mediu din microregiune și de acțiunile antropice. La nivelul microregiunii, majoritatea vegetației este reprezentatã de culturi de cereale și de plante tehnice. Vegetația din zonã este caracterizatã prin existența pãdurilor de salcâm și stejar, a zãvoaielor de luncã alcãtuite din salcie și plop. Fauna sãlbaticã din teritoriu este reprezentatã de elemente tipice adaptate agrobiocenozelor din zonele de stepã și silvostepã ca: iepurele, potârnichea, prepelița, șoparla de iarba, șarpele, dihorul de stepã, nevastuica, șobolanul, ciocârlia, graurul, guguștiucul, porumbelul sãlbatic, turturica, sturzul. În pãduri a fost aclimatizat fazanul. Fauna pãdurilor de câmpie este alcatuitã din exemplare de cãprior, cerb, jder de copac, mistreț, viezure, veverițe, câinele enot sau mangutul (Nyctereutes procynoides ussuriensis Matschie), ciocãnitoare, bufnițe, porumbei gulerați, sticleți, fazani, melci. Fauna luncilor și lacurilor este reprezentatã de vidrã (lutra lutra), vulpe (Vulpes vulpes), becațina comunã, lișita, rața sãlbaticã, melci, acvila, șoimul, lebãda. Peștii care populeazã apele lacurilor și bãlților sunt: carasul, crapul, plãtica, bibanul, șalãul și știuca. Bogația si diversitatea florei si a faunei induc un grad de atractivitate turistica teritoriului, creeaza elemente de identitate si omogenitate teritoriala, din punct de vedere al unor oportunitãți de agroturism, vânãtoare, pescuit sportiv și de agrement.
Cerealele dețin ponderea cea mai mare în cadrul culturilor agricole de câmp. Porumbul se aflã pe locul întâi dintre cereale. Este cultura care se preteazã cel mai bine condițiilor pedo-climatice și prin aplicarea masurilor agrotehnice în mod rațional s-ar obține producții foarte mari. Grâul, se aflã pe locul al doilea între cereale, fiind o culturã care se preteazã foarte bine condițiilor naturale din zonã. Floarea soarelui este a treia cultura ca pondere în suprafațã. Viticultura este o ramura care în ultimii ani, a înregistrat o dezvoltare cantitativã, dar nu și calitativã, fiind caracterizatã în special prin producția de soiuri hibride. Pomii fructiferi se gãsesc mai ales pe marginea arterelor de penetrație și în gospodãriile individuale. Speciile de pomi fructiferi din zona sunt: caisul, zarzãrul, prunul, vișinul, mãrul, nucul, gutuiul, parul, dudul, cireșul. Productia vegetala si cresterea animalelor constituie forta motrice a procesului de dezvoltare din mediul rural care asigura plus valoarea economica si sociala, oportunitatile ocupationale principale si un mod de viata adaptat specificului socio- cultural si economic local.