logo_galvm   logo_leader logo_pndr
 

Patrimoniu arhitectural ¬ļi cultural

 

Patrimoniul arhitectural și cultural

(extras din Strategia de Dezvoltare a microregiunii Valea Mostiștei, Cap. II, Pct. 2.1.5)

Judetul C√£l√£rași este cunoscut la nivel național și internațional, grație numeroaselor descoperiri f√£cute de-a lungul anilor, care au pus în evidenț√£ existența în acest areal a dou√£ dintre cele mai apreciate culturi neolitice (Boian și Gumelnita) și a culturii Coșlogeni, specific√£ epocii Bronzului.

Nici microregiunea Valea Mostiștei nu duce lipsa de astfel de vestigii arhitectural - culturale.

Dintre acestea menționam urm√£toarele:

 

A. Monumente din categoria arheologie

Comuna

Monumente arheologice

Fr√£sinet

Se  gaseste  situl  arheologic  T√£riceni,  situat  în    curtea  bisericii,  în  partea  de

sud    a    satului,    unde    au    fost    identificate    cateva    fragmente    ceramice

descoperite pe un promontoriu înalt, m√£rginit de dou√£ v√£i adânci, aparținând

culturii Gumelni√ĺa A2.

Gurb√£nești

Sat Coțofanca, la N de sat, pe malul drept al Mostiștei, pe o suprafațã de 3,5

ha, așezare Latène (Cod LMI 2004 CL-I-s-B-14547)

Sat Gurb√£nești, la E de sat, pe terasa lacului Mostiștea, așezare Latène,

(Cod LMI 2004 CL-I-s-B-14553)

Sat   Preasna,   la   N   de   sat,   pe   malul   stâng   al   Mostiștei,   sit   arheologic,

(Cod LMI 2004 CL-I-s-B-14569), compus dintr-o așezare Latène,

(Cod LMI 2004 CL-I-m-B-14569.01) și o așezare din Epoca bronzului târziu,

(Cod LMI 2004 CL-I-m-B-14569.02)

Lehliu

Descoperiri ce atesta locuirea civila in zona Lehliu.

Epoca medieval√£ / sec. IX - X, A¬ļezarea culturii Dridu de la Lehliu. la 500 m

N de satul Lehliu.

Epoca  medieval√£, Epoca  modern√£ / sec. XVIII  -  XIX   Cimitirul  de  la  Lehliu  -

"Cimitirul p√£r√£sit". în partea de E a satului Lehliu

Epoca  medieval√£,  Preistorie:   A¬ļezarea  preistoric√£  de  la  Lehliu.  pe  partea

dreapt√£ a v√£ii Profira, la 200 S de digul care formeaz√£ balta Lehliu II

Epoca  medieval√£, Epoca  migra√ĺiilor / sec. al IV-lea   A¬ļezarea medieval√£  de

la Lehliu. la 200 m S de digul care formeaz√£ Balta Lehliu II

Epoca  migra√ĺiilor  /  sec.  al  IV-lea   A¬ļezarea  de  secol  IV  p.Chr.  de  la  Lehliu

(2). la 1,5 km S de satul Lehliu

Epoca   migra√ĺiilor,   Epoca   medieval√£   /   sec.   al   IV-lea,   sec.   XVIII   -   XIX

A¬ļezarea de secol IV p.Chr. de la Lehliu (1). la 1 km S de satul Lehliu

Epoca medieval√£ / sec. XVIII - XIX. A¬ļezarea medieval√£ de la Lehliu. la 1,5

km sud de satul Lehliu

Epoca   medieval√£,   Epoca   bronzului   /   sec.   IX   -   X   A¬ļezarea   de   epoca

bronzului   de   la   Lehliu.   La   100   m   N   de   ¬ļoseaua   na√ĺional√£   Bucure¬ļti-

Constan√ĺa, pe partea stâng√£ a v√£ii Profira

 

S√£rulești

Au fost identificate, în punctul M√£gureni, la Sud-vest de sat, în cotul pe care

îl  face  Mosti¬ļtea  în  dreptul  satului,  fragmente  ceramice  provenind  din  vase

eneolitice  apar√ĺinând  culturii  Gumelni√ĺa  A2.  Descoperirea  lor  la  0.60  -  0.80

m, sub solul actual, în  amestec cu fragmente de chirpici ¬ļi  por√ĺiuni de  vatr√£

nu  exclude  posibilitatea  ca  a¬ļezarea  de  pe  tell-ul  de  la  sud-est  de  satul

M√£gureni s√£ se fi extins, în anumite perioade ¬ļi pe malul râului.

T√£m√£d√£u

Mare

Satul    Șeinoiu,  în  zona  "Movila  din  cimitir"  a  fost  descoperit√£  și  cercetat√£  o

asezare tip Tell datând din eneolitic, cultura Gumelnita.

În  nivelul  Gumelni√ĺa  B1,  a  fost  descoperit√£  o  locuin√ĺ√£  incendiat√£,  care  se

prezint√£  sub  forma  unei  mase  de  chirpici  ars,  cu  dimensiunile  de  4x3  m.  În

col√ĺul   de   est   al   locuin√ĺei   se   g√£sea   vatra   rectangular√£   cu   col√ĺurile   u¬ļor

rotunjite  ¬ļi  dimensiunile  de  0.90x1.00  m.  Aceasta  nu  beneficia  de  gardin√£.

Fragmentele  de  chirpici  purtau  urme  de  crengi,  ceea  ce  denot√£  c√£  tehnica

de construc√ĺie folosit√£ a fost paianta.  Podeaua era realizat√£ din lut b√£t√£torit.

Dintre  resturile  locuin√ĺei  au  fost  scoase  mai  multe  vase  sparte  pe  loc  (pl.

IV/2-4), unelte de silex ¬ļi o râ¬ļni√ĺ√£ descoperit√£ în imediata apropiere a vetrei.

Col√ĺul   estic   al   locuin√ĺei   era   t√£iat   de   o   groap√£   Laténe.   De   altfel,   foarte

aproape   de   suprafa√ĺ√£   au   fost   descoperite   fragmente   ceramice   Laténe,

perioad√£ c√£reia îi pot fi atribuite ¬ļi alte dou√£ gropi post gumelni√ĺene.

¬™i   în   nivelul   Gumelni√ĺa   A2,   a   fost   descoperit√£   o   locuin√ĺ√£   incendiat√£   cu

suprafa√ĺa de 5.20 x  4.10  m2. Aceasta se  prezenta sub forma unei mase de

chirpici  cu  grosime  de  0.60  m.  Chirpiciul  purta  urme  de  nuiele,  crengi  mai

groase ¬ļi "scânduri". Deasupra distrugerii au fost depuse câteva vase întregi

¬ļi câteva greut√£√ĺi de lut care provin, probabil, de la un r√£zboi de √ĺesut. De pe

podeaua locuin√ĺei, realizat√£ din lut b√£t√£torit, a fost recoltat un bogat material

ceramic (pl. IV/1), unelte de silex, oase de animale domestice ¬ļi s√£lbatice.

Planul ¬ļi dimensiunile locuin√ĺei sunt delimitate de un ¬ļ√£n√ĺule√ĺ întrerupt numai

în dreptul intr√£rii, lat de 0.20/0.25 m ¬ļi adânc de 0.25/0.30 m, pe care autorul

s√£p√£turilor  îl  nume¬ļte  "¬ļan√ĺ  de  delimitare  a  pere√ĺilor",  probabil  un  ¬ļan√ĺ  de

funda√ĺie (Cod LMI 2004 CL-I-s-B-14581)

Sat  T√£m√£d√£u  Mare,  la  2  km  SE  de  comunã  în  zona  "Valea  C√£lug√£reasc√£",

așezare Latène (Cod LMI 2004 CL-I-s-B-14582)

Valea

Argovei

Sat  Lunca, așezare  neoliticã la  800 m  NV de sat, pe terasa lacului Fr√£sinet

(fost Obilești) (Cod LMI 2004 CL-I-s-B-14556)

Sat  Lunca,  în  punctul  "Pe  coast√£",  la  500  m  de  sat  pe  pe  malul  drept  al

terasei  înalte  a  râului  Mostiștea,  așezare  datat√£  în  sec.  IV   -  III  a.  Chr.,

Latène (Cod LMI 2004 CL-I-s-B-14557)

Sat  Lunca,  în  punctul  "La  gr√£dini",  pe  malul  de  V  al  lacului  Fr√£sinet,  sit

arheologic, care cuprinde o necropolã de incinerație (Cod LMI 2004 CL-I-m-

B-14558.01),  datat  sec.  IX  a.  Chr.,  Hallstatt  timpuriu  și  o  așezare  datat√£

mileniul  V  a.  Chr.,  Neolitic,  cultura  Boian,  faza  Bolintineanu  (Cod  LMI  2004

CL-I-m-B-14558.02)

Sat  Siliștea,  pe  insula  Dealul  Beci  se  afl√£  ruinele  curții  brâncovenești  de  la

Obilești  datate  în  sec.  XVIII  (Cod  LMI  2004  CL-I-m-B-14578),  neidentificate

pân√£ în prezent

Sat  Vl√£diceasca,  la  SV  de  sat  în  zona  "Gherghel√£ul  Mic",  ostrov  inundat  în

mijlocul  lacului  Fr√£sinet  -  sit  arheologic  tip  tell  (Cod  LMI  2004  CL-I-s-B-

14591) care cuprinde o așezare din epoca Latène (Cod LMI 2004 CL-I-m-B-

14591.01),  o  așezare  din  perioada  eneoliticã,  cultura  Gumelnița  (Cod  LMI

2004  CL-I-m-B-14591.02)  și  o  așezare  din  epoca  neolitic√£,  cultura  Boian

(Cod LMI 2004 CL-I-m-B-14591.03)

În satul Lunca au fost descoperite fragmente ceramice descoperite pe plaj√£.

Decorul ¬ļi formele care au putut fi reconstituite sunt tipice pentru faza A2, a

 

 

 

Culturii  Gumelni√ĺa.  Astfel,  au  fost  identificate  castroane  ¬ļi  str√£chini  cu  decor

barbotinat, excizat ¬ļi incizat.

În   Vl√£diceasca,   în   sudul   satului   a   fost   identificat√£   o   locuinț√£   geto-dac√£, orientat√£ sud est - nord vest, de forma unui paralelogram. În col√ĺul de est se afl√£ o groap√£ cilindric√£ con√ĺinând în majoritate ceramic√£ ¬ļi silexuri specifice culturii Gumelni√ĺa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

B. Monumente din categoria arhitectura identificate în teritoriu

Comuna

Tip monument arhitectur√£

Sohatu

Sat  Sohatu,  Biserica  "Schimbarea  la  Faț√£",  construit√£  în  anul  1848  (Cod

LMI 2004 CL-II-m-B-14718)

Valea

Argovei

Sat   Siliștea,   între   satul   D√£nești   și   comuna   Lupșanu,   pe   valea   pârâului

Argova, Cas√£ boiereasc√£ construit√£ în sec. XVIII (Cod LMI 2004 CL-IIm-B-

14717)

T√£m√£d√£u

Mare

Sat  T√£m√£d√£u  Mic,  Biserica  "Sf.  40  de  Mucenici",  construit√£  în  anul  1810,

reparat√£ în anul 1890 (Cod LMI 2004 CL-II-m-B-14721)

Muzeul Alexandru Odobescu - sat C√£l√£reți

Fr√£sinet

Sat  T√£riceni,  Biserica  "Sf.  Ierarh  Nicolae",  construit√£  între  anii  1832-1834

(Cod LMI 2004 CL-IIm-B-14722)

Gurb√£nești

Sat  Codreni  -  Câmpia  B√£r√£ganului/râul  Mostiștea  -  Schitul  "Codreni"  -

biseric√£  din  1678.  Schitul  este  actualmente  acoperit  de  apele  acumul√£rii

Mostiștea  (la  aproximativ  10  m  adancime).  A  fost  construit  in  anul  1678  și

era compus din biseric√£, chilii, turn clopotniț√£, zid de incint√£.

Ileana

Sat Arțari - Câmpia B√£r√£ganului/râul Vânata - Biserica din 1875

Mân√£stirea

Sat Coconi - Piscul Coconi - mormintele feudale

Biserica "Sf. Dumitru" - ctitorit√£ de domnitorul Matei Basarab, din 1648

Situl arheologic de la Sultana - așezare neolitic√£

Casa memorial√£ Alexandru Sahia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

C. Monumente din categoria memorial-funerare

Comuna

Tip monument memorial-funerar

Ileana

Sat Arțari, la 1,2 km sud-vest de marginea de vest a satului, la 200 m  vest

de  soseaua  Ileana-  Artari,  în  apropierea  unei  stații  de  irigații,  se  afla     o

Cruce de piatr√£, monument din   sec. XIX (Cod LMI 2004 CL-IV-m-B-14726)

Gurb√£nești

Sat  Preasna,  Cruce  de  hotar  datat√£  sec.  XIX  (Cod  LMI  2004  CL-IVm-  B-

14748)

Sohatu

Sat  Progresu,  în  curtea  bisericii,  Cruce  de  piatr√£  datat√£  1840  (Cod  LMI

2004 CL-IV-m-B-14749)

T√£m√£d√£u

Mare

Sat  Dârvari,  Lâng√£  biseric√£,  Cruce  de  piatr√£  datat√£  1728  (Cod  LMI  2004

CL-IV-m-B-14736)

Valea

Argovei

Sat Lunca, la V de sat, punctul "Malul B√£t√£liei", locul luptei de la Obilești din

r√£zboiul ruso-turc din 1806-1812 (Cod LMI 2004 CL-IV-s-B-14741)

Sat   Ostrovu,   Cruce   de   piatr√£   datat√£   1651   (Cod   LMI   2004   CL-IV-m-B-

14745), neidentificat√£ pân√£ în prezent.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ocupații tradiționale la nivelul teritoriului Valea Argovei

Cultura plantelor

Dup√£ cum atest√£ și cercet√£rile arheologice efectuate de-a lungul anilor în regiune, în aceast√£ parte a ț√£rii, agricultura a fost una din ocupațiile de baz√£ ale localnicilor. Din perioada geto-dacilor avem și primele informații scrise despre cultivarea cerealelor în așez√£rile de pe

Borcea și Dun√£rea de Jos. Astfel, pe baza unor m√£rturii ale lui Ptolomeu Arrian afl√£m c√£ în anul 335 î.e.n., oștenii lui Alexandru Macedon, aflați în r√£zboi cu geții de la nord de Dun√£re, "merser√£ prin locuri unde holdele de gr√£u erau îmbelșugate. În felul acesta r√£maser√£ mai neobservați în înaintarea lor pe mal". Aceste m√£rturii sunt înt√£rite de cercet√£rile arheologice efectuate pe Valea Mostiștei unde au fost descoperite numeroase vase ceramice destinate conservarii cerealelor.

 

Cresterea animalelor

Al√£turi de cultivarea plantelor, locuitorii acestei zone s-au ocupat din cele mai îndep√£rtate timpuri și cu creșterea animalelor (oi, capre, boi, cai, porci, bivoli) dar și p√£s√£ri de curte (g√£ini, rațe, gâște, curci etc.). Creșterea animalelor în timpurile str√£vechi nu era foarte mult diferit√£ de actualul mod de creștere a animalelor în gospod√£rii. "Astfel, pe timpul iernii, animalele erau ad√£postite în construcții speciale, iar geto-dacii se str√£duiau s√£ le asigure furajele necesare. În acest scop, în afara fânului, a paielor de grâu, de orz, de secara și de mei, se mai foloseau ov√£zul și probabil n√£utul".[1]

 

În ceea ce privește p√£storitul, au fost identificate dou√£ tipuri de p√£storit: a) p√£storitul local și b) p√£storitul transhumant.

 

Pescuitul

Condițiile fizico-geografice din zon√£ au favorizat de-a lungul timpului existența unei faune ihtiologice de o mare bog√£ție și varietate, faun√£ care a constituit dintotdeauna o însemnat√£ surs√£ de hran√£ pentru autohtoni. Și în prezent pescuitul este pentru multi dintre locuitorii așez√£rilor din teritoriul Valea Mostiștei, o îndeletnicire important√£, peștele fiind marea bog√£ție a b√£lților, lacurilor și apelor curg√£toare din acest√£ zon√£.

 

Mai mult, în zilele noastre pescuitul a devenit un sport și un mijloc de agrement, ceea ce a f√£cut ca zona s√£ fie renumit√£ pentru pescuitul sportiv, localitatea S√£rulești, spre exemplu, fiind recunoscut√£ pe plan internațional pentru Campionatul Mondial de Pescuit Sportiv.

 

Apicultura

Apicultura este recunoscut√£ ca îndeletnicire înc√£ de pe vremea lui Herodot: "ținutul de dincolo de Istru e ocupat de albine și din cauza lor nu se poate p√£trunde mai departe".

 

Creșterea viermilor de m√£tase

Deși relativ recent√£, creșterea viermilor de m√£tase este atestat√£ în aceast√£ regiune în secolul al XVIII-lea. Odat√£ cu dezvoltarea sericiculturii a crescut și num√£rul duzilor din localit√£țile din teritoriu. Accelerat√£ poate în mod nerațional în anii regimului comunist (când școlilor și instituțiilor publice li s-au transferat sarcini exprese privind creșterea viermilor de m√£tase), sericicultura a înregistrat un regres vizibil în ultimii 20 de ani.

 

Etnografie

Locuințele

Pân√£ la jum√£tatea secolului al XIX-lea majoritatea locuințelor din zon√£ erau de tipul "bordeielor semiîngropate" cu o singur√£ camer√£, care aveau la mijloc un stâlp de susținere. Deasupra erau acoperite cu stuf. Se dormea pe jos, pe preșuri confecționate din p√£r de capr√£. Locuințele de suprafaț√£ au ap√£rut și ele înc√£ din secolul al XVII-lea, dovad√£ stând numeroase zapise pentru vânzarea unor case din partea locului.

Una dintre tehnicile de construcție cel mai des folosit√£ au fost pân√£ la începutul secolului nostru a fost cea a "gradelelor", prin care atât pereții exteriori cât și cei interiori sunt executați din împletitur√£ de nuiele de salcie și paie consolidate apoi cu p√£mânt bulg√£rit. Ast√£zi aceast√£ tehnic√£ mai este folosit√£ doar rareori, la construirea anexelor gospod√£rești.

Dup√£ primul r√£zboi mondial, casele încep s√£ fie construite din paiant√£ sau gard, pereții fiind realizați din proptele verticale de salcâm, unite prin lanți de salcie între care se b√£teau în cuie șipci de brad. Toat√£ aceast√£ structur√£ era apoi bine umplut√£ cu p√£mânt amestecat cu pleav√£

și paie lungi de grâu. De regul√£, casele astfel construite sunt prev√£zute cu prispe laterale de dimensiuni mici, f√£cute pentru a proteja pereții de igrasie. Fațada are o prisp√£ mare, închis√£ cu un fel de cerdac de lemn, numit "parmaluc" la marginea c√£ruia sunt înfipți popici de lemn care sprijin√£ tavanul.

Dup√£ 1944 cele mai multe case sunt f√£cute din chirpici sau tule, blocuri paralelipipedice din p√£mânt amestecat cu pleav√£ și paie de grâu, care se realizau în tipare, dup√£ ce pasta rezultat√£ era bine fr√£mântat√£. Legatura între ele se f√£cea cu "mocioleta" de p√£mânt galben și pleav√£.

Familiile mai înst√£rite au folosit înc√£ de la începutul secolului al XIX-lea c√£r√£mida în construirea caselor. Dar odat√£ cu construirea la C√£l√£rași a Intreprinderii de prefabricate din beton, dup√£ 1970, locul c√£r√£mizii în construcții a fost luat de B.C.A.

În ceea ce privește suprastructura amplasat√£ pe pereți, pentru podirea camerelor și realizarea șarpantei (planșee, grinzi, c√£priori), aceste elemente erau construite din lemn de brad, în multe cazuri, mai ales pntru tavane, folosindu-se și stuful.  Odat√£ cu p√£trunderea noilor materiale de construcții se schimb√£ tot mai pregnant atât aspectul exterior cât și cel interior al locuințelor. Cu toate acestea, casele tradiționale ar putea reprezenta un punct de atracție, iar revigorarea meșteșugului de construire a caselor tradiționale ar putea duce la noi construcții de tip ecologic, care sa fie promovate.

Decorurile interioare

În ceea ce privește categoria țes√£turilor cu caracter decorativ, acestea au fost considerate de ț√£ranul român ca obiecte de valoare, trecute în foile de zestre și moștenite din generație în generație.

Din categoria așternuturilor de pat amintim "foițele" din in sau bumbac. Decorul lor const√£ în dungi sau carouri colorate, iar pe latura care este la vedere, se atașeaz√£ o dantel√£ croșetat√£ cu model în colțuri. Superioar√£ foițelor de pat este velința, care era țesut√£ "lân√£ în lân√£" sau cu urzeal√£ de bumbac și b√£teal√£ de lân√£. Se folosesc culori vii, bine armonizate, iar decorul este constituit preponderent din dungi. Macatul de pat are aceleași caracteristici cu ale velinței, dar motivele decorative sunt independente, dispuse din loc în loc, încadrate fiind de un chenar cu margini dințate, uneori simplu, alteori cu o l√£țime de cca. 30 cm. În chenar apar motive vegetale sau zoomorfe care se repet.

L√£darul, este folosit pentru acoperirea l√£zii de zestre.

Pernele lungi, denumite așa din cauza lungimii de pân√£ la 1-1,20 m, erau țesute din lân√£, frumos decorate cu motive geometrice și vegetale. Mai târziu au p√£truns pernele lungi învelite în pânz√£ alb√£ de bumbac cu broderie cu fir alb, realizat√£ cu acul. Pernele de pat obișnuite sunt mai mici și au tot rol decorativ, învelite în pânz√£ alb√£ din in sau bumbac. Uneori motivele sunt preluate dup√£ cele ale ștergarelor, iar motivele sunt preponderent vegetale. 

Ramul este cea mai cunoscut√£ țesatur√£ de perete folosit√£ în satele din zon√£. Are un caracter decorativ deosebit, culorile utilizate fiind armonios îmbinate. Poate avea dantel√£ realizat√£ cu croșeta sau ciucuri împletiți. Ele sunt realizate în dimensiuni mari pentru a acoperi un întreg perete.

Ștergarele sunt destinate împodobirii pereților. Dimensiunile lor variaz√£ între 70 cm și 4 metri. Sunt țesute în 2 sau 4 ițe, din bumbac sau borangic.Perdelele pentru ferestre sunt lucrate pe pânz√£ alb√£, decorate cu acul sau cu broderie spart√£ cu fir alb și cu colți decupați în panz√£ și brodați. Comuna Sohatu era recunoscut√£ în trecut pentru perdelele produse acolo.

Țes√£turile ocazionale sunt legate de ceremonialul nunții, botezului sau înmormânt√£rii. Cele mai cunoscute sunt ștergarele. Ștergarele de nunt√£ au un decor mai bogat, ele oferindu-se nuntașilor. Cele pentru înmormântare au un decor mai sobru.

Meșteșuguri traditionale

Torsul si tesutul - sunt inca practicate de femeile din zona rurala. Formele si uneltele stravechi ale industriei casnice textile au persistat pana nu de mult in acesta zona. Tesutul si cusaturile specifice regiunii, adevarate piese de arta populara, in care sunt valorificateornamentele, cromatica si formele traditionale se realizeaza si astazi in unele comune din regiune.

Cusutul, a fost un mestesug casnic frecvent utilizat in gospodariile taranesti, legat nemijlocit de impodobirea pieselor de imbracaminte si a tesaturilor de interior. Legat de tehnica cusutului intalnim si crosetatul. Femeile din aceasta zona realizand foarte frumoase mileuri care sunt amplasate pe obiectele de mobilier din interior.

Prelucrarea lemnului, ridicarea constructiilor, ornamentarea stalpilor si fruntarelorcaselor prin crestare si perforare se facea de catre mesteri specializati.

Prelucrarea fierului se realiza in ateliere de fierarie si erau necesare la repararea atelajelor particulare.

Cojoc√£ritul a fost pân√£ nu demult nelipsit din satele c√£l√£r√£șene, inclusiv din cele din teritoriul analizat. Marea majoritate a cojocarilor exersând meșteșugul în gospod√£rie, în timpul liber, atunci când nu se ocupau de agricultur√£ și creșterea animalelor. Cojoacele și pieptarele realizate în zon√£ erau recunoscute pentru frumoasele lor ornamente viu colorate cu motive geometrice și florale.

Incondeiatul ou√£lor Pentru s√£rb√£toarea Învierii (s√£rb√£toarea de Paști) sau de În√£lțare, femeile din aproape toate gospod√£riile t√£r√£nești practicau și înc√£ mai practic√£ încondeierea ou√£lor. Încondeierea se face cu cear√£ sau prin utilizarea unor frunze de plante.

Obiceiuri tradiționale

În ansamblul culturii populare tradiționale, obiceiurile și datinile sunt adev√£rate s√£rb√£tori populare bogate în cantece, dansuri, poezie și acte mimice și dramatice. La aceste s√£rb√£tori contribuie toate domeniile folclorului și chiar unele domenii ale artelor populare plastice, ca de pild√£ costumul și diferite obiecte de recuzit√£.

Satul din regiunea V√£ii Mostiștei, ca și satul românesc în ansamblul s√£u p√£streaz√£ înc√£ obiceiurile familiale legate de naștere, botez, c√£s√£torie, înmormântare.

 

La aceste obiceiuri familiale se mai adaug√£ și obiceiurile calendaristice, precum:

·         obiceiurile de iarn√£: colindele de Cr√£ciun și anul nou, Boboteaza și Iordanul;

·         obiceiurile de primavar√£: s√£rb√£torile de L√£satul Secului, descântatul pomilor, încuratul cailor, Duminica Floriilor, Rusaliile;

·         obiceiurile de var√£: Dr√£gaica, Paparudele și Scaloianul;

·         obiceiurile de toamn√£: s√£rb√£toarea recoltei;

Folclorul

Principalele caracteristici ale genurilor muzicale întâlnite în regiune sunt: cântecele de leag√£n, cântecele de nunt√£, baladele, doinele, bocetele, colindele și cântecele de joc.

La acestea se mai adaug√£ melodiile instrumentale moștenite înc√£ din vremuri str√£vechi de la ciobanii care își purtau turmele de oi prin aceste locuri și intonau cantece la fluier și la caval, instrumente muzicale cu mare r√£spindire în zona.

De asemenea, dansul popular reprezint√£ una din cele mai vechi forme de art√£ popular√£. Ocaziile tradiționale de joc din viața satului le-au reprezentat: hora satului, nunta, botezul, iar mai târziu, balul popular.

Repertoriul jocurilor era foarte bogat, fiind alc√£tuit din hore, sârbe și brâuri, fiecare prezentând mai multe variante. La acestea se mai adaug√£ și tradițiile culturale ale etniei rrome care conviețuiește la nivelul teritoriului. Printre aceștia se reg√£sesc p√£str√£tori ai vechilor cântece l√£ut√£rești țig√£nești

 



[1]Județul C√£l√£rași, Istorie-Tradiții- Cultur√£", Constantin Tudor,1995 ed. Inspectoratul pentru Cultur√£ al Județului C√£l√£rași