Patrimoniu arhitectural Âşi cultural

Patrimoniul arhitectural și cultural

(extras din Strategia de Dezvoltare a microregiunii Valea Mostiștei, Cap. II, Pct. 2.1.5)

Judetul CĂŁlĂŁrași este cunoscut la nivel național și internațional, grație numeroaselor descoperiri fĂŁcute de-a lungul anilor, care au pus în evidențĂŁ existența în acest areal a douĂŁ dintre cele mai apreciate culturi neolitice (Boian și Gumelnita) și a culturii Coșlogeni, specificĂŁ epocii Bronzului.

Nici microregiunea Valea Mostiștei nu duce lipsa de astfel de vestigii arhitectural - culturale.

Dintre acestea menționam urmĂŁtoarele:

A. Monumente din categoria arheologie

B. Monumente din categoria arhitectura identificate în teritoriu

C. Monumente din categoria memorial-funerare

Ocupații tradiționale la nivelul teritoriului Valea Argovei

Cultura plantelor

DupĂŁ cum atestĂŁ și cercetĂŁrile arheologice efectuate de-a lungul anilor în regiune, în aceastĂŁ parte a țĂŁrii, agricultura a fost una din ocupațiile de bazĂŁ ale localnicilor. Din perioada geto-dacilor avem și primele informații scrise despre cultivarea cerealelor în așezĂŁrile de pe

Borcea și DunĂŁrea de Jos. Astfel, pe baza unor mĂŁrturii ale lui Ptolomeu Arrian aflĂŁm cĂŁ în anul 335 î.e.n., oștenii lui Alexandru Macedon, aflați în rĂŁzboi cu geții de la nord de DunĂŁre, "merserĂŁ prin locuri unde holdele de grĂŁu erau îmbelșugate. În felul acesta rĂŁmaserĂŁ mai neobservați în înaintarea lor pe mal". Aceste mĂŁrturii sunt întĂŁrite de cercetĂŁrile arheologice efectuate pe Valea Mostiștei unde au fost descoperite numeroase vase ceramice destinate conservarii cerealelor.

Cresterea animalelor

AlĂŁturi de cultivarea plantelor, locuitorii acestei zone s-au ocupat din cele mai îndepĂŁrtate timpuri și cu creșterea animalelor (oi, capre, boi, cai, porci, bivoli) dar și pĂŁsĂŁri de curte (gĂŁini, rațe, gâște, curci etc.). Creșterea animalelor în timpurile strĂŁvechi nu era foarte mult diferitĂŁ de actualul mod de creștere a animalelor în gospodĂŁrii. "Astfel, pe timpul iernii, animalele erau adĂŁpostite în construcții speciale, iar geto-dacii se strĂŁduiau sĂŁ le asigure furajele necesare. În acest scop, în afara fânului, a paielor de grâu, de orz, de secara și de mei, se mai foloseau ovĂŁzul și probabil nĂŁutul".[1]

În ceea ce privește pĂŁstoritul, au fost identificate douĂŁ tipuri de pĂŁstorit: a) pĂŁstoritul local și b) pĂŁstoritul transhumant.

Pescuitul

Condițiile fizico-geografice din zonĂŁ au favorizat de-a lungul timpului existența unei faune ihtiologice de o mare bogĂŁție și varietate, faunĂŁ care a constituit dintotdeauna o însemnatĂŁ sursĂŁ de hranĂŁ pentru autohtoni. Și în prezent pescuitul este pentru multi dintre locuitorii așezĂŁrilor din teritoriul Valea Mostiștei, o îndeletnicire importantĂŁ, peștele fiind marea bogĂŁție a bĂŁlților, lacurilor și apelor curgĂŁtoare din acestĂŁ zonĂŁ.

Mai mult, în zilele noastre pescuitul a devenit un sport și un mijloc de agrement, ceea ce a fĂŁcut ca zona sĂŁ fie renumitĂŁ pentru pescuitul sportiv, localitatea SĂŁrulești, spre exemplu, fiind recunoscutĂŁ pe plan internațional pentru Campionatul Mondial de Pescuit Sportiv.

Apicultura

Apicultura este recunoscutĂŁ ca îndeletnicire încĂŁ de pe vremea lui Herodot: "ținutul de dincolo de Istru e ocupat de albine și din cauza lor nu se poate pĂŁtrunde mai departe".

Creșterea viermilor de mĂŁtase

Deși relativ recentĂŁ, creșterea viermilor de mĂŁtase este atestatĂŁ în aceastĂŁ regiune în secolul al XVIII-lea. OdatĂŁ cu dezvoltarea sericiculturii a crescut și numĂŁrul duzilor din localitĂŁțile din teritoriu. AcceleratĂŁ poate în mod nerațional în anii regimului comunist (când școlilor și instituțiilor publice li s-au transferat sarcini exprese privind creșterea viermilor de mĂŁtase), sericicultura a înregistrat un regres vizibil în ultimii 20 de ani.

Etnografie

Locuințele

PânĂŁ la jumĂŁtatea secolului al XIX-lea majoritatea locuințelor din zonĂŁ erau de tipul "bordeielor semiîngropate" cu o singurĂŁ camerĂŁ, care aveau la mijloc un stâlp de susținere. Deasupra erau acoperite cu stuf. Se dormea pe jos, pe preșuri confecționate din pĂŁr de caprĂŁ. Locuințele de suprafațĂŁ au apĂŁrut și ele încĂŁ din secolul al XVII-lea, dovadĂŁ stând numeroase zapise pentru vânzarea unor case din partea locului.

Una dintre tehnicile de construcție cel mai des folositĂŁ au fost pânĂŁ la începutul secolului nostru a fost cea a "gradelelor", prin care atât pereții exteriori cât și cei interiori sunt executați din împletiturĂŁ de nuiele de salcie și paie consolidate apoi cu pĂŁmânt bulgĂŁrit. AstĂŁzi aceastĂŁ tehnicĂŁ mai este folositĂŁ doar rareori, la construirea anexelor gospodĂŁrești.

DupĂŁ primul rĂŁzboi mondial, casele încep sĂŁ fie construite din paiantĂŁ sau gard, pereții fiind realizați din proptele verticale de salcâm, unite prin lanți de salcie între care se bĂŁteau în cuie șipci de brad. ToatĂŁ aceastĂŁ structurĂŁ era apoi bine umplutĂŁ cu pĂŁmânt amestecat cu pleavĂŁ

și paie lungi de grâu. De regulĂŁ, casele astfel construite sunt prevĂŁzute cu prispe laterale de dimensiuni mici, fĂŁcute pentru a proteja pereții de igrasie. Fațada are o prispĂŁ mare, închisĂŁ cu un fel de cerdac de lemn, numit "parmaluc" la marginea cĂŁruia sunt înfipți popici de lemn care sprijinĂŁ tavanul.

DupĂŁ 1944 cele mai multe case sunt fĂŁcute din chirpici sau tule, blocuri paralelipipedice din pĂŁmânt amestecat cu pleavĂŁ și paie de grâu, care se realizau în tipare, dupĂŁ ce pasta rezultatĂŁ era bine frĂŁmântatĂŁ. Legatura între ele se fĂŁcea cu "mocioleta" de pĂŁmânt galben și pleavĂŁ.

Familiile mai înstĂŁrite au folosit încĂŁ de la începutul secolului al XIX-lea cĂŁrĂŁmida în construirea caselor. Dar odatĂŁ cu construirea la CĂŁlĂŁrași a Intreprinderii de prefabricate din beton, dupĂŁ 1970, locul cĂŁrĂŁmizii în construcții a fost luat de B.C.A.

În ceea ce privește suprastructura amplasatĂŁ pe pereți, pentru podirea camerelor și realizarea șarpantei (planșee, grinzi, cĂŁpriori), aceste elemente erau construite din lemn de brad, în multe cazuri, mai ales pntru tavane, folosindu-se și stuful.  OdatĂŁ cu pĂŁtrunderea noilor materiale de construcții se schimbĂŁ tot mai pregnant atât aspectul exterior cât și cel interior al locuințelor. Cu toate acestea, casele tradiționale ar putea reprezenta un punct de atracție, iar revigorarea meșteșugului de construire a caselor tradiționale ar putea duce la noi construcții de tip ecologic, care sa fie promovate.

Decorurile interioare

În ceea ce privește categoria țesĂŁturilor cu caracter decorativ, acestea au fost considerate de țĂŁranul român ca obiecte de valoare, trecute în foile de zestre și moștenite din generație în generație.

Din categoria așternuturilor de pat amintim "foițele" din in sau bumbac. Decorul lor constĂŁ în dungi sau carouri colorate, iar pe latura care este la vedere, se atașeazĂŁ o dantelĂŁ croșetatĂŁ cu model în colțuri. SuperioarĂŁ foițelor de pat este velința, care era țesutĂŁ "lânĂŁ în lânĂŁ" sau cu urzealĂŁ de bumbac și bĂŁtealĂŁ de lânĂŁ. Se folosesc culori vii, bine armonizate, iar decorul este constituit preponderent din dungi. Macatul de pat are aceleași caracteristici cu ale velinței, dar motivele decorative sunt independente, dispuse din loc în loc, încadrate fiind de un chenar cu margini dințate, uneori simplu, alteori cu o lĂŁțime de cca. 30 cm. În chenar apar motive vegetale sau zoomorfe care se repet.

LĂŁdarul, este folosit pentru acoperirea lĂŁzii de zestre.

Pernele lungi, denumite așa din cauza lungimii de pânĂŁ la 1-1,20 m, erau țesute din lânĂŁ, frumos decorate cu motive geometrice și vegetale. Mai târziu au pĂŁtruns pernele lungi învelite în pânzĂŁ albĂŁ de bumbac cu broderie cu fir alb, realizatĂŁ cu acul. Pernele de pat obișnuite sunt mai mici și au tot rol decorativ, învelite în pânzĂŁ albĂŁ din in sau bumbac. Uneori motivele sunt preluate dupĂŁ cele ale ștergarelor, iar motivele sunt preponderent vegetale. 

Ramul este cea mai cunoscutĂŁ țesaturĂŁ de perete folositĂŁ în satele din zonĂŁ. Are un caracter decorativ deosebit, culorile utilizate fiind armonios îmbinate. Poate avea dantelĂŁ realizatĂŁ cu croșeta sau ciucuri împletiți. Ele sunt realizate în dimensiuni mari pentru a acoperi un întreg perete.

Ștergarele sunt destinate împodobirii pereților. Dimensiunile lor variazĂŁ între 70 cm și 4 metri. Sunt țesute în 2 sau 4 ițe, din bumbac sau borangic.Perdelele pentru ferestre sunt lucrate pe pânzĂŁ albĂŁ, decorate cu acul sau cu broderie spartĂŁ cu fir alb și cu colți decupați în panzĂŁ și brodați. Comuna Sohatu era recunoscutĂŁ în trecut pentru perdelele produse acolo.

ȚesĂŁturile ocazionale sunt legate de ceremonialul nunții, botezului sau înmormântĂŁrii. Cele mai cunoscute sunt ștergarele. Ștergarele de nuntĂŁ au un decor mai bogat, ele oferindu-se nuntașilor. Cele pentru înmormântare au un decor mai sobru.

Meșteșuguri traditionale

Torsul si tesutul - sunt inca practicate de femeile din zona rurala. Formele si uneltele stravechi ale industriei casnice textile au persistat pana nu de mult in acesta zona. Tesutul si cusaturile specifice regiunii, adevarate piese de arta populara, in care sunt valorificateornamentele, cromatica si formele traditionale se realizeaza si astazi in unele comune din regiune.

Cusutul, a fost un mestesug casnic frecvent utilizat in gospodariile taranesti, legat nemijlocit de impodobirea pieselor de imbracaminte si a tesaturilor de interior. Legat de tehnica cusutului intalnim si crosetatul. Femeile din aceasta zona realizand foarte frumoase mileuri care sunt amplasate pe obiectele de mobilier din interior.

Prelucrarea lemnului, ridicarea constructiilor, ornamentarea stalpilor si fruntarelorcaselor prin crestare si perforare se facea de catre mesteri specializati.

Prelucrarea fierului se realiza in ateliere de fierarie si erau necesare la repararea atelajelor particulare.

CojocĂŁritul a fost pânĂŁ nu demult nelipsit din satele cĂŁlĂŁrĂŁșene, inclusiv din cele din teritoriul analizat. Marea majoritate a cojocarilor exersând meșteșugul în gospodĂŁrie, în timpul liber, atunci când nu se ocupau de agriculturĂŁ și creșterea animalelor. Cojoacele și pieptarele realizate în zonĂŁ erau recunoscute pentru frumoasele lor ornamente viu colorate cu motive geometrice și florale.

Incondeiatul ouĂŁlor Pentru sĂŁrbĂŁtoarea Învierii (sĂŁrbĂŁtoarea de Paști) sau de ÎnĂŁlțare, femeile din aproape toate gospodĂŁriile tĂŁrĂŁnești practicau și încĂŁ mai practicĂŁ încondeierea ouĂŁlor. Încondeierea se face cu cearĂŁ sau prin utilizarea unor frunze de plante.

Obiceiuri tradiționale

În ansamblul culturii populare tradiționale, obiceiurile și datinile sunt adevĂŁrate sĂŁrbĂŁtori populare bogate în cantece, dansuri, poezie și acte mimice și dramatice. La aceste sĂŁrbĂŁtori contribuie toate domeniile folclorului și chiar unele domenii ale artelor populare plastice, ca de pildĂŁ costumul și diferite obiecte de recuzitĂŁ.

Satul din regiunea VĂŁii Mostiștei, ca și satul românesc în ansamblul sĂŁu pĂŁstreazĂŁ încĂŁ obiceiurile familiale legate de naștere, botez, cĂŁsĂŁtorie, înmormântare.

La aceste obiceiuri familiale se mai adaugĂŁ și obiceiurile calendaristice, precum:

·         obiceiurile de iarnĂŁ: colindele de CrĂŁciun și anul nou, Boboteaza și Iordanul;

·         obiceiurile de primavarĂŁ: sĂŁrbĂŁtorile de LĂŁsatul Secului, descântatul pomilor, încuratul cailor, Duminica Floriilor, Rusaliile;

·         obiceiurile de varĂŁ: DrĂŁgaica, Paparudele și Scaloianul;

·         obiceiurile de toamnĂŁ: sĂŁrbĂŁtoarea recoltei;

Folclorul

Principalele caracteristici ale genurilor muzicale întâlnite în regiune sunt: cântecele de leagĂŁn, cântecele de nuntĂŁ, baladele, doinele, bocetele, colindele și cântecele de joc.

La acestea se mai adaugĂŁ melodiile instrumentale moștenite încĂŁ din vremuri strĂŁvechi de la ciobanii care își purtau turmele de oi prin aceste locuri și intonau cantece la fluier și la caval, instrumente muzicale cu mare rĂŁspindire în zona.

De asemenea, dansul popular reprezintĂŁ una din cele mai vechi forme de artĂŁ popularĂŁ. Ocaziile tradiționale de joc din viața satului le-au reprezentat: hora satului, nunta, botezul, iar mai târziu, balul popular.

Repertoriul jocurilor era foarte bogat, fiind alcĂŁtuit din hore, sârbe și brâuri, fiecare prezentând mai multe variante. La acestea se mai adaugĂŁ și tradițiile culturale ale etniei rrome care conviețuiește la nivelul teritoriului. Printre aceștia se regĂŁsesc pĂŁstrĂŁtori ai vechilor cântece lĂŁutĂŁrești țigĂŁnești